ciump

română

Etimologie

Creație expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciut > ciunt, confer venețiană ciompo („ciung”).

Pronunție

• AFI: /ʧump/

Substantiv

Declinarea substantivului ciump
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciump	ciumpi
Articulat	ciumpul	ciumpii
Genitiv-Dativ	ciumpului	ciumpilor
Vocativ	ciumpule	ciumpilor

1. (reg.) bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful.

Cuvinte derivate

• ciumpei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online