ciupitor

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʧu.piˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului ciupitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciupitor	ciupitoare
Articulat	ciupitorul	ciupitoarele
Genitiv-Dativ	ciupitorului	ciupitoarelor
Vocativ	ciupitorule	ciupitoarelor

1. utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copturii
• corupții

Referințe

• DEX '98 via DEX online