ciuruc
română
Etimologie
Din turcă çürük.
Pronunție
- AFI: /ʧuˈruk/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciuruc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciuruc | ciurucuri |
| Articulat | ciurucul | ciurucurile |
| Genitiv-Dativ | ciurucului | ciurucurilor |
| Vocativ | ciurucule | ciurucurilor |
- lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic.
- (fig.) (depr.) om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online