clănțăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din clanț + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /klən.ʦə'i/


Verb


Conjugarea verbului
clănțăi
Infinitiv a clănțăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clănțăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clănțăiască
Participiu clănțăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a clănțăni.


Traduceri

Anagrame

Referințe