clanț

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /klanʦ/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.

Cuvinte derivate

• clănțăi
• clănțăni

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului clanț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clanț	clanțuri
Articulat	clanțul	clanțurile
Genitiv-Dativ	clanțului	clanțurilor
Vocativ	clanțule	clanțurilor

1. cioc; (p.ext.) (glumeț și peior.) gură.

Expresii

• (înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online