clanț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
clanț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clanț clanțuri
Articulat clanțul clanțurile
Genitiv-Dativ clanțului clanțurilor
Vocativ clanțule clanțurilor
  1. cioc; (p.ext.) (glumeț și peior.) gură.

Expresii

  • (înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva


Traduceri

Referințe