încălța

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină incalceare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kəl'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
încălța
Infinitiv a încălța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încalț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încalțe
Participiu încălțat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
    Încalță copilul.
  2. (v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe