clăncăi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /klən.kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului clăncăi | |
| Infinitiv | a clăncăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să clăncăie |
| Participiu | clăncăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre două obiecte) a produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online