clăncăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din clanc + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /klən.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
clăncăi
Infinitiv a clăncăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clăncăie
Participiu clăncăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre două obiecte) a produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe