lovire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a lovi.

Pronunție

  • AFI: /lo'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lovire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lovire loviri
Articulat lovirea lovirile
Genitiv-Dativ lovirii lovirilor
Vocativ lovire lovirilor
  1. acțiunea de a (se) lovi și rezultatul ei.
  2. infracțiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violență fizică.
  3. (fig.) (înv.) nenorocire, năpastă.


Traduceri

Referințe