clama

română

Etimologie

Din franceză clamer.

Pronunție

• AFI: /kla'ma/

Verb

Conjugarea verbului clama
Infinitiv	a clama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clamez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clameze
Participiu	clamat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (livr.) a se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare.

Cuvinte derivate

• clamare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calma
• aclam
• calam

Referințe

• DEX '98 via DEX online