clerk

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie clerc, care provine din engleză veche clerc < latină târzie clēricus ‎(„preot, cleric”, prin generalizare și „intelectual, savant”).

Inevitabil din greacă antică κληρικός‎ (klērikós, „clerical”), din κλῆρος‎ (klêros, „moștenire; lot, parcelă”).

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /klɑːk/
  • (SUA) AFI: /klɝk/
  • (Australia) AFI: /klaːk/, /klɜːk/


Substantiv

clerk, pl. clerks

  1. funcționar, secretar, birocrat
    John worked as a law clerk.
  2. (bis.) cleric

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone


Verb


Conjugarea verbului
to clerk
Infinitiv to clerk
Prezent simplu
pers. 3 sg.
clerks
Trecut simplu clerked
Participiu trecut clerked
Participiu prezent clerking
  1. a fi funcționar
    The law school graduate clerked for the supreme court judge for the summer.

Vezi și

Referințe