climacteriu
română
Etimologie
Din germană Klimakterium < greacă antică κλιμακτήρ (klimaktḗr).
Pronunție
- AFI: /kli.makˈte.ri.u/
Substantiv
| Declinarea substantivului climacteriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | climacteriu | climacterii |
| Articulat | climacteriul | climacteriile |
| Genitiv-Dativ | climacteriului | climacteriilor |
| Vocativ | climacteriule | climacteriilor |
- perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online