clopoți

română

Etimologie

Din clopot.

Pronunție

• AFI: /klo'poʦʲ/

Verb

Conjugarea verbului clopoți
Infinitiv	a clopoți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clopoțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clopoțească
Participiu	clopoțit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (rar) a trage clopotul; a suna din clopoțel.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colpito
• copilot

Referințe

• DEX '98 via DEX online