Sari la conținut

clopoți

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din clopot.

Pronunție

  • AFI: /klo'poʦʲ/


Verb


Conjugarea verbului
clopoți
Infinitiv a clopoți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clopoțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clopoțească
Participiu clopoțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a trage clopotul; a suna din clopoțel.


Traduceri

Anagrame

Referințe