clopoțel
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /klo.po'ʦel/
Substantiv
Declinarea substantivului clopoțel | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | clopoțel | clopoței |
Articulat | clopoțelul | clopoțeii |
Genitiv-Dativ | clopoțelului | clopoțeilor |
Vocativ | clopoțelule | clopoțeilor |
- diminutiv al lui clopot; (spec.) clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale.
- Sună clopoțeii la școală.
- (bot.) (Campanula) (la pl.) nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot.
Sinonime
- 1: (prin Ban.) zvonișor, zvoniț, (înv.) timbru
- 2: (bot.) campanulă, (livr.) campanule (pl.), (reg.) baraboi, bănișori (pl.), clopotul-caprei, cupa-oii
Traduceri
clopot mic
|
|
plantă; floare (Campanula)