clorurie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză chlorurie.

Pronunție

  • AFI: /klo.ru'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
clorurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clorurie clorurii
Articulat cloruria cloruriile
Genitiv-Dativ cloruriei cloruriilor
Vocativ clorurie cloruriilor
  1. (fiziol.) prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină.


Traduceri

Anagrame

Referințe