clorurie

română

Etimologie

Din franceză chlorurie.

Pronunție

• AFI: /klo.ru'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului clorurie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorurie	clorurii
Articulat	cloruria	cloruriile
Genitiv-Dativ	cloruriei	cloruriilor
Vocativ	clorurie	cloruriilor

1. (fiziol.) prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corurile

Referințe

• DEX '98 via DEX online