coacuzat
română
Etimologie
După franceză coaccusé.
Pronunție
- AFI: /ko.a.ku'zat/
Substantiv
| Declinarea substantivului coacuzat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coacuzat | coacuzați |
| Articulat | coacuzatul | coacuzații |
| Genitiv-Dativ | coacuzatului | coacuzaților |
| Vocativ | coacuzatule | coacuzaților |
- persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online