coacuzată
română
Etimologie
Din coacuzat.
Pronunție
- AFI: /ko.a.ku'za.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coacuzată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coacuzată | coacuzate |
| Articulat | coacuzata | coacuzatele |
| Genitiv-Dativ | coacuzatei | coacuzatelor |
| Vocativ | coacuzato | coacuzatelor |
- persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online