coautoare
română
Etimologie
Din coautor.
Pronunție
- AFI: /ko.a.u'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului coautoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coautoare | coautoare |
| Articulat | coautoarea | coautoarele |
| Genitiv-Dativ | coautoarei | coautoarelor |
| Vocativ | coautoareo | coautoarelor |
- persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea.
- persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online