cocătoare

română

Etimologie

Din cocător.

Pronunție

• AFI: /ko.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cocătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocătoare	cocătoare
Articulat	cocătoarea	cocătoarele
Genitiv-Dativ	cocătoarei	cocătoarelor
Vocativ	cocătoareo	cocătoarelor

1. persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online