cocător

română

Etimologie

Din a coace + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ko.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cocător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocător	cocători
Articulat	cocătorul	cocătorii
Genitiv-Dativ	cocătorului	cocătorilor
Vocativ	cocătorule	cocătorilor

1. persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine.

Cuvinte derivate

• cocătoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârcoto

Referințe

• DEX '98 via DEX online