cocheta
română
Etimologie
Din franceză coqueter.
Pronunție
- AFI: /ko.ke'ta/
Verb
| Conjugarea verbului cocheta | |
| Infinitiv | a cocheta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cochetez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cocheteze |
| Participiu | cochetat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online