codoș

română

Etimologie

Din turcă kodoş < armeană կոտոշ (kotoš, „corn”).

Pronunție

• AFI: /koˈdoʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului codoș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	codoș	codoși
Articulat	codoșul	codoșii
Genitiv-Dativ	codoșului	codoșilor
Vocativ	codoșule	codoșilor

1. (peior.) persoană care mijlocește prostituția; proxenet.
2. codiță.

Cuvinte derivate

• codoașă
• codoșcă
• codoșenie
• codoși
• codoșie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online