codiță

română

Etimologie

Din coadă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ko'di.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului codiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	codiță	codițe
Articulat	codița	codițele
Genitiv-Dativ	codiței	codițelor
Vocativ	codiță	codițelor

1. diminutiv al lui coadă.
2. semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
3. (fig.) om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș.
4. (în legătură cu o știre, un zvon) adaos, înfloritură, exagerare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dacito
• codați

Referințe

• DEX '98 via DEX online