codiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din coadă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ko'di.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
codiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ codiță codițe
Articulat codița codițele
Genitiv-Dativ codiței codițelor
Vocativ codiță codițelor
  1. diminutiv al lui coadă.
  2. semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
  3. (fig.) om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș.
  4. (în legătură cu o știre, un zvon) adaos, înfloritură, exagerare.


Traduceri

Anagrame

Referințe