colăcări

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din colăcar.

Pronunție

  • AFI: /ko.lə.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
colăcări
Infinitiv a colăcări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
colăcăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să colăcărească
Participiu colăcărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a rosti orația de nuntà (în calitate de colăcar).


Traduceri

Anagrame

Referințe