colăcar

română

Variante

• colăcer

Etimologie

Din colac + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ko.lə'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului colăcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colăcar	colăcari
Articulat	colăcarul	colăcarii
Genitiv-Dativ	colăcarului	colăcarilor
Vocativ	colăcarule	colăcarilor

1. (pop.) fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă.

Cuvinte derivate

• colăcări
• colăcărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cocârla

Referințe

• DEX '98 via DEX online