colăcar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din colac + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ko.lə'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
colăcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colăcar colăcari
Articulat colăcarul colăcarii
Genitiv-Dativ colăcarului colăcarilor
Vocativ colăcarule colăcarilor
  1. (pop.) fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe