colecta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză collecter.

Pronunție

  • AFI: /ko.ˈlek.ta/


Verb


Conjugarea verbului
colecta
Infinitiv a colecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
colectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să colecteze
Participiu colectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop.
    Colectăm laptele din sat.
  2. (produse agricole) a strânge în mod organizat de la producători diferite produse.
    A colecta fructe.
  3. (despre abcese sau răni) a face puroi; a coace.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri



Etimologie

Derivat regresiv din colectă.

Pronunție

  • AFI: /ko.lek'ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru colectă.

Referințe