coace

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină populară cocere (= coquere).

Pronunție

  • AFI: /'ko̯a.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) coace
Infinitiv a (se) coace
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) coc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) coacă
Participiu copt
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat.
    Coc firele de tort.
    Coace plăcinte.
    Coc mere.
  2. (v.refl.) (despre alimente) a deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor).
  3. (v.refl.) (despre fructe, semințe) a ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat.
  4. (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată.
  5. (v.tranz.) (despre soare sau căldură) a face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță.
  6. (fig.) (despre oameni) a ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza.
  7. (v.refl.) (fig.) (despre ființe) a se încinge, a se înăbuși de căldură.
    Se coace stând lângă sobă.
  8. (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi.
  9. (despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) a face puroi.
    Buba începe să coacă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă


Traduceri

Referințe