colegatar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză colégataire.

Pronunție

  • AFI: /ko.le.ga'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
colegatar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colegatar colegatari
Articulat colegatarul colegatarii
Dativ-Genitiv colegatarului colegatarilor
Vocativ colegatarule colegatarilor
  1. fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe