colegatară
română
Etimologie
Din colegatar.
Pronunție
- AFI: /ko.le.ga'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colegatară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colegatară | colegatare |
| Articulat | colegatara | colegatarele |
| Genitiv-Dativ | colegatarei | colegatarelor |
| Vocativ | colegataro | colegatarelor |
- fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online