colmatare

română

Etimologie

Din franceză colmatage.

Pronunție

• AFI: /kol.ma'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului colmatare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colmatare	colmatări
Articulat	colmatarea	colmatările
Genitiv-Dativ	colmatării	colmatărilor
Vocativ	colmatare	colmatărilor

1. (tehn.) astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui.
2. fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc.
3. depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online