frontal

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză frontal.

Pronunție

  • AFI: /fron'tal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frontal
Singular Plural
Masculin frontal frontali
Feminin frontală frontale
Neutru frontal frontale
  1. care ține de regiunea frunții.
  2. din față, așezat în față.
  3. referitor la front.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
frontal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frontal frontale
Articulat frontalul frontalele
Dativ-Genitiv frontalului frontalelor
Vocativ frontalule frontalelor
  1. parte proeminentă a unui obiect.
  2. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.


Traduceri

Referințe