colocviu
Etimologie
Din latină colloquium.
Pronunție
- AFI: /koˈlok.vju/
Substantiv
| Declinarea substantivului colocviu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colocviu | colocvii |
| Articulat | colocviul | colocviile |
| Genitiv-Dativ | colocviului | colocviilor |
| Vocativ | colocviule | colocviilor |
- convorbire, discuție (pe o temă dată).
- formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online