practic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pratique < latină practicus.

Pronunție

  • AFI: /'prak.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
practic
Singular Plural
Masculin practic practici
Feminin practică practice
Neutru practic practice
  1. care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real.
  2. care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos.
  3. (despre oameni) care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știeaplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; (p.ext.) îndemânatic, destoinic, priceput.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe