comisar
română
Etimologie
Din latină commissarius (secolul XVII) și modern din franceză commissaire (din rusă комиссар (komissar), după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în română mai înainte ca în rusă).
Forma macedoromână cumisar, din italiană commessario, prin intermediul neogreacă ϰουμεσάρις (koumesáris).
Pronunție
- AFI: /ko.miˈsar/
Substantiv
| Declinarea substantivului comisar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comisar | comisari |
| Articulat | comisarul | comisarii |
| Genitiv-Dativ | comisarului | comisarilor |
| Vocativ | comisarule | comisarilor |
- (în vechea organizare administrativă a țării) ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție.
- persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online