Sari la conținut

compiacere

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Din latină complacēre < compus din con- + placēre.

Pronunție

  • AFI: /kompja'ʧere/


Verb

  1. a plăcea, a satisface, a mulțumi, a binevoi

Cuvinte derivate