complicitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză complicité.

Pronunție

  • AFI: /kom.pli.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
complicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complicitate complicități
Articulat complicitatea complicitățile
Genitiv-Dativ complicității complicităților
Vocativ complicitate complicităților
  1. participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; (p.ext.) tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul.


Traduceri

Referințe