complicitate

română

Etimologie

Din franceză complicité.

Pronunție

• AFI: /kom.pli.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului complicitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complicitate	complicități
Articulat	complicitatea	complicitățile
Genitiv-Dativ	complicității	complicităților
Vocativ	complicitate	complicităților

1. participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; (p.ext.) tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online