compoundare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer compound.

Pronunție

  • AFI: /kom.pawnˈda.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
compoundare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compoundare compoundări
Articulat compoundarea compoundările
Genitiv-Dativ compoundării compoundărilor
Vocativ compoundare compoundărilor
  1. metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus.


Traduceri

Referințe