compromis

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză compromis.

Pronunție

  • AFI: /kom.pro'mis/


Substantiv


Declinarea substantivului
compromis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compromis compromisuri
Articulat compromisul compromisurile
Genitiv-Dativ compromisului compromisurilor
Vocativ compromisule compromisurilor
  1. înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
  2. înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.


Traduceri

Etimologie

Din a compromite.

Pronunție

  • AFI: /kom.pro'mis/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
compromis
Singular Plural
Masculin compromis compromiși
Feminin compromisă compromise
Neutru compromis compromise
  1. (despre oameni) cu reputația pătată; discreditat.
  2. primejduit, stricat.


Traduceri

Referințe