compromite

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză compromettre < latină compromittere.

Pronunție

  • AFI: /kom.pro'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
compromite
Infinitiv a compromite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
compromit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să compromită
Participiu compromis
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
  2. (v.tranz.) a pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe