conciliație
română
Etimologie
Din franceză conciliation < latină conciliatio.
Pronunție
- AFI: /kon.ʧi.li'a.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului conciliație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conciliație | conciliații |
| Articulat | conciliația | conciliațiile |
| Genitiv-Dativ | conciliației | conciliațiilor |
| Vocativ | conciliație | conciliațiilor |
- conciliere, împăcare.
- procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online