concretiza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză concrétiser.

Pronunție

  • AFI: /kon.kre.ti'za/


Verb


Conjugarea verbului
concretiza
Infinitiv a concretiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concretizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concretizeze
Participiu concretizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfățișa în mod concret.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) materializa, a (se) realiza în mod practic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe