contrazice

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din contra + zice (după franceză contredire).

Pronunție

  • AFI: /kon.tra'zi.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) contrazice
Infinitiv a (se) contrazice
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) contrazic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) contrazică
Participiu contrazis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
    A contrazice pe cineva.
  2. (v.tranz.) a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
  3. (v.refl.) a fi în dezacord cu tine însuți.
  4. (v.refl. recipr.) (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
    A se contrazice cu cineva.
  5. (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe