concura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină concurrere. Confer franceză concourir.

Pronunție

  • AFI: /kon.ku'ra/


Verb


Conjugarea verbului
concura
Infinitiv a concura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concureze
Participiu concurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a participa la un concurs.
  2. (v.intranz.) a tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
  3. (v.intranz., refl. și tranz.) a (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență.
    Cultura noastră poate concură pe cea străină.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe