conductor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză conducteur < latină conductor.

Pronunție

  • AFI: /kon.duk'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conductor
Singular Plural
Masculin conductor conductori
Feminin conductoare conductoare
Neutru conductor conductoare
  1. care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conductor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conductor conductoare
Articulat conductorul conductoarele
Dativ-Genitiv conductorului conductoarelor
Vocativ conductorule conductoarelor
  1. corp sau material care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conductor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conductor conductori
Articulat conductorul conductorii
Dativ-Genitiv conductorului conductorilor
Vocativ conductorule conductorilor
  1. funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele.
  2. (rar) vatman; șofer.
  3. supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă.
  4. (înv.) călăuză.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe