conectiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză connectif < latină connectivus.

Pronunție

  • AFI: /ko.nek'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conectiv
Singular Plural
Masculin conectiv conectivi
Feminin conectivă conective
Neutru conectiv conective
  1. care poate fi conectat.

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conectiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conectiv conective
Articulat conectivul conectivele
Genitiv-Dativ conectivului conectivelor
Vocativ conectivule conectivelor
  1. (bot.) parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
  2. (mat. și log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
  3. (gram.) cuvânt de relație în propoziție sau în frază.

Sinonime


Traduceri

Referințe