confia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză confier.

Pronunție

  • AFI: /kon.fi'a/


Verb


Conjugarea verbului
confia
Infinitiv a confia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
confiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să confieze
Participiu confiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva.
  2. (v.refl.) a se încrede în cineva; a se destăinui.


Traduceri

Anagrame

Referințe