consimți

română

Etimologie

Din con- + a simți (după franceză consentir).

Pronunție

• AFI: /kon.simˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului consimți
Infinitiv	a consimți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	consimt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să consimtă
Participiu	consimțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și intranz.) a fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința.

Cuvinte derivate

• consimțire
• consimțământ

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online