consimțire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a consimți.

Pronunție

  • AFI: /kon.sim'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consimțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consimțire consimțiri
Articulat consimțirea consimțirile
Genitiv-Dativ consimțirii consimțirilor
Vocativ consimțire consimțirilor
  1. faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.


Traduceri

Referințe