necesitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină necessitas, -atis. Confer franceză nécessité.

Pronunție

  • AFI: /ne.ʧe.si'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
necesitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necesitate necesități
Articulat necesitatea necesitățile
Dativ-Genitiv necesității necesităților
Vocativ ' '
  1. ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință.
    Necesitățile epocii noastre.
  2. (spec.) (la pl. art.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.
    Și-a făcut necesitățile.
  3. categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor.
  4. utilitate, oportunitate.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului)


Traduceri

Referințe