evidenția

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din evidență.

Pronunție

  • AFI: /e.vi.den.ʦi'a/


Verb


Conjugarea verbului
evidenția
Infinitiv a evidenția
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
evidențiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să evidențieze
Participiu evidențiat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca.
  2. (v.tranz.) a recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe