conveniență

română

Etimologie

Din italiană convenienza.

Pronunție

• AFI: /kon.ve.niˈen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului conveniență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conveniență	conveniențe
Articulat	conveniența	conveniențele
Genitiv-Dativ	convenienței	conveniențelor
Vocativ	conveniență	conveniențelor

1. (mai ales la pl.) regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță.

Cuvinte compuse

• căsătorie de conveniență

Locuțiuni

• (loc.adj.) de conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online